În dată de 14-10-2011 la 120 de ani din naşterea lui Edith Stein , am Fost gazde la Colegiu Noua Europa, prezent intre alti şi Rectorul domnul Andrei Pleşu care ne a adresat un cuvant de buna desfăşurare a colocviului.
Itinerarii în fenomenologia neo-scolastică a Edithei Stein
coorganizatori : Tereza Brînduşa Palade, şi Paul Gabriel Sandu
a fost prezentata cartea : Fiinţa finită şi fiinţă eternă
recient editată de noi Carmelitani.
Argumentele discutate au fost din partea M. Paolinelli E. Stein intre neoscolastică şi fenomenologie, apoi Analogia fiinţei şi analogia umanităţii în Fiinţă finită şi fiinţă eternă (T. B. Palade), Pr. Tanase Nichifor a vorbit despre De la ontoteologie la onto-donologie; Daniela Maci Despre creat şi necreat, Trăducătorul operei P. Sandu a vorbit despre E. Stein şi M. Heidegger un dialog asimetric; Fiinţă şi esenta la E. Strein a lui Adrian Niţa, Mihai Maci Un posibil dialog : E. Stein şi M. Heidegger
In curand o să fie prezentata aceasta carte de filozofie si la Oradea, Craiova, Timisoara şi Cluj
Edith Stein (12-10-1891) este un filozof Outsider cu siguranţă din mai multe puncte de vedere: _1 coerenţa ei până la moarte la principiile ontologice din această carte.
_2 Este o femeie care a lucrat într-un ambient academic dominat de bărbaţi, lucru extraordinar de rar pentru primele decade din veacul trecut. Statura sa umană şi culturală poate fi asemuită cu ceea a lui Ghertrud von le Fort şi Larissa Maritain._3 A scris această operă, fiind călugăriţă carmelitană (fotografia din copertă este din aceea perioadă, îmbrăcată ca mireasa din Cântarea cântărilor), la Kln intre ani 1935-1937. _4 Era un moment de tranzit, de la viaţa de profesor şi conferenţiar, cercetător, la aceea consacrată oferită pentru Cristos, pe care o va duce până la jertfă supremă de martiriu prin exterminare în camere de gazare în 1942 la Birkenau-Auschwitz cu toţi acei evrei şi creştini persecutaţi de nazişti.
Fiinţă finită şi fiinţă eternă este o încercare de a găsi un punte, o legătură între universul creştin neoscolastic, şi cel al fenomenologiei început de Husserl (Edith era asistenta sa de încredere). Piscul filozofiei steiniene este precedat şi urmat de 2 fenomene-evenimente carmelitane:
-1 Opera ei majoră de metafizică, o încercare de ascensiune către sensul fiinţei, unde aprofundează semnificatul fiinţei, a fost precedată de convertirea ei la creştinism, la care a ajuns prin metoda fenomenologică aplicată vieţii reale, şi citind pe Tereza de Ávila mistica carmelitană căreia îi dedică o anexă de 30 de pagini: un studiu fenomenologic asupra castelului interior al sufletului uman. Pentru mulţi ani a aprofundat spiritualitatea şi filozofia creştină cu geniul ei de femeie evreiască.
-2 Apoi Opera fiinţă finită a fost urmată de ultima sa lucrare: Scientia Crucis = Ştiinţa crucii, dedicată marelui mistic Ioan al crucii, carmelitan spaniol. Edith era evreiasca din naştere şi s-a dus la Auschwitz învăţând la scoală carmelitană să împărtăşească crucea lui Cristos, simţindu-se ca o mică regina Ester care mijloceşte pentru poporul său evreu: Edith a fost coerentă în viaţă şi în moarte sensului fiinţei umane descris în această carte.
Edith a început să fie cunoscută în România în Biserică Catolica fiind patroana a Europei, dar se ştie încă puţin despre viaţa şi gândirea ei filozofică (Tereza Brînduşa Palade este o pionieră, a scris deja multe lucrării) şi noi călugări carmelitani prin editura noastră dorim sa o facem mai bine cunoscută pe Stein ca filozof creştin, ca să intre în dezbaterile care se fac în cercurile fenomenologice. Volumul are o altă anexă de 70 de pagini dedicată lui Heidegger: despre ea Profesorul M. Paolinelli aici prezent, care traduce Stein, a lansat o provocare în Italia cu noua sa carte: Edith Stein şi omul ne-răscumpărat a lui Heidegger. Multe dificultăţi au apărut din punct de vedere lexical, am urmat şi scoală lui Eugen Munteanu, în cadrul filozofiei scolastice, şi scoală lui Liiceanu pentru terminologia heideggeriană. O muncă de traducere ştim cu toţi ca nu se termină niciodată, noi am îndrăznit totuşi s-o oferim cititorului călăuziţi tocmai de Edith care în anexa asupra Heidegger: la nota 54 spune astfel „dacă ar fi să ne oprim în faţă acestei dificultăţi, ar trebui să renunţăm definitiv la datoria de a lamuri sensul cărţii şi de a-l discuta critic…”. Suntem aici chiar pentru acest motiv.
